Treceți la conținutul principal

Mercatto Dance Academy


Dansul de la pasiune la curaj...





Ce înseamnă dansul pentru mine?

  Niciodată nu am fost atrasă de un lucru așa cum sunt de dans. Dansul îmi place încă de la o vârstă fragedă. Îmi place să cred că am fost în lumea asta dintotdeauna, dansam prin casă, pe stradă , oriunde simțeam că așa mă pot elibera, deși nu eram o expertă am știut că mă pot defini prin asta. Curajos a fost să mă înscriu la un curs și de aici începe totul. Mercatto dance nu este doar o școală de dans, a devenit familia mea într-un timp foarte scurt. Mi-am dat seama că visele se împlinesc atunci când începi să crezi în ele. Sunt destul de timidă , de aceea prin dans vreau să dau tot ce am mai bun, vreau să ies în față și să arăt că pot, și eu pot, oricine poate. A devenit un refugiu și de multe ori nu transmit ceea ce vreau cu adevărat. Am niște antrenori minunați și mă bucur că fac parte din acest grup viu și frumos, îmi pare rău că poate uneori îi mai dezamăgesc . Nu m-am gândit niciodată că o să ajung  să învăț unul dintre cele mai senzuale dansuri latino. Bachata este o artă și trebuie să o simți până în sânge dacă vrei să dai publicului ceea ce dorește. Emoția dintre două corpuri crește mai tare pe ringul de dans. Am înțeles că nu este destul să ai o pasiune, trebuie să muncești, să exersezi cu mult spor. Vibe-ul meu se schimbă atunci când ajung la dansuri. Parcă timpul se oprește în loc și nu mai este nimeni în afară de muzică. Sunt optimistă și știu că atunci când îmi propun ceva nu renunț până nu îmi îndeplinesc țelul.

  Am avut și zile proaste, normal, dar cine nu are? Am învățat că atunci când intri în sală , trebuie să o faci cu mintea limpede, doar așa te poți concentra. Mulți ne-am format o părere proastă despre dans, dar trebuie să vezi esențialul. Dacă ai un vis și vrei să dansezi, fa-o! Nu te lua după nimeni, tu ești cea mai mare prioritate din viața ta și orice îți propui dacă muncești vei reuși.
Eu cel puțin am întâlnit niște oameni cu un caracter de invidiat și sunt mândră că-mi pot exprima pasiunea alături de ei. Îmi fac zilele mai frumoase și nu am putere să le mulțumesc îndeajuns. Mai ales antrenorii de la dans care m-au încurajat întotdeauna, mi-au zis să muncesc , pentru că pot. Așa vă spun și eu, munciți și luptați pentru visul vostru. Omul care are atâta răbdare cu noi nu este un simplu antrenor, este acel om care umple o sală goală doar prin optimism, iubire de dans și energie. Are o energie de nedescris și pentru asta îl invidiez.

P. S. Știu că nu v-am spus niciodată asta, dar vă spun public acum că vă iubesc, iubesc ceea ce faceți, iubesc pasiunea voastră de la cursuri. Iubesc să fac parte din această școală de dans și mă bucur să vă am ca și colegi, nu mi-aș dori ceva mai mult.







Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dragă 2022

  Dragă 2022, Ai fost un an al împlinirii, al cunoașterii, un an care mi-a dat oportunitatea spre noi reușite. Mi-ai dat șansa să scriu din nou și să-mi exprim sentimentele așa cum știu eu mai bine, pe foaie. Ai fost un an încărcat, plin cu emoții... Am învățat că timpul este scump, trece rapid și cu greu ne dăm seama ceea ce contează cu adevărat. Mi-am dat seama că toți suntem un model. Toți suntem diferiți, suflete cu energii diferite, dar în ciuda a tot, toți suntem egali, suntem lumină unii pentru alții. Fiecare se umple de lumina celuilalt. Am învățat să fiu puternică, mai puternică ca niciodată. Am pierdut oameni, dar am și câștigat suflete minunate lângă mine, care știu că-mi sunt alături indiferent de situație. Suflete pe care mă pot baza la bine, dar și la greu. Am avut un an plin de proiecte din care am învățat că nimic nu e imposibil atunci când îți dorești ceva cu adevărat. M-ai învățat că nu e rău să fii vulnerabil uneori. M-ai învățat că am un suflet bun care e o greu...

Doar o umbră!?

  -Sunt doar o umbră amenințătoare asupra pașilor tăi? Mă ascund de atâtea trăiri, de atâtea gânduri care mă atacă sărăcăcios. Tu nu mă asculți niciodată. Gândurile mele sunt haotice, mă îndeamnă la o cădere în gol.  -Simt că te rănesc, îți rănesc fiecare rămășiță, îmi zice pe un ton discret.  Stau în pat, parcă mai neliniștită, îmi arde fiecare parte din corp.  Dulapul parcă mă strânge. Sau oare este fereastra?  -Te-ai pierdut în vise?  -Poate în speranțe intense, ii spun. Aud un zgomot, aud o voce de nicăieri care mă urmărește din ziua în care am devenit o umbră. Oglinda mă sfâșie în bucăți de câte ori mă privesc în ea. Îmi place, poate îmi place să privesc această tăcere absurdă. -Eu cred că mă placi pe mine...  Zâmbesc. Cu un cot așezat pe pervazul geamului privesc oamenii.  -Nu, nu cred.. Un domn pe bicicletă îmi face cu mâna, oare mă cunoaște? Poate totuși nu sunt o umbră, nu sunt atât de străină. -Nu ai cum să nu vezi cât de minunată ești! ...

Simfonie prin ochii ei

Ochii ei erau ca două note pe portativ. Simfonia nu avea cum să fie neterminată. Erau frumoși, dar duri, atât de duri prin micile expresii pe care le înfățișa cu fiecare sunet parcurs. Erau un paradis, un paradis de neatins. Prin ochii ei puteai exprima adevărul, minciuna, tăcerea. Erai blocat, voiai să o citești, să o fredonezi, dar nu puteai, era mult prea greu de rezolvat. Fraza muzicală e una singură, se rostește și se cântă totul curgând lin prin fiecare notă. DO rințe pe care voiai să i le împlinești, dar niciodată nu puteai. RE cunoștință pentru fiecare privire aruncată în gol, simțită până în adâncul sufletului. MI racolul unui '' nu pot'' înghețat. FA scinația lucrurilor cuprinse parcă într-un joc de culori. SOL istă unică a simfoniei inimii. LA cătul vieții prins printre ghearele timpului. SI mplitatea strălucirii cu care putea exprima întreg cosmosul. DO ar ochii ei ce nu puteau fi confundați vreodată. ...