Treceți la conținutul principal

Anul 2020 aduce schimbări! 📰


Mi se spune foarte des că scriu articole foarte sentimentale si profunde, că oamenii nu vor citi niciodată ceea ce eu public, ceea ce eu vreau să arăt , cum sunt cu adevărat. 

Am citit mii de articole de pe internet, m-am uitat la multe filme și da, probabil majoritatea sunt despre dragoste sau suferință, dar eu nu scriu doar de dragul de a publica sau a posta, eu scriu pentru că simt, pentru că îmi place foarte mult, aici mă pot refugia, alergând prin metafore banale, prin poezii, prin filme, dar asta mă caracterizează. Anul trecut am vrut să devin scenarist în toată regula, mi-a plăcut atât de mult să scriu, să inspir lumea prin filme. Am fost la UNATC la cursuri câteva luni si m-am simțit oarecum acasă, am știut că scrisul este ceva ce nu o să moară niciodată. Nici nu am postat ceea ce fac cu adevărat de teamă că  voi fi criticată , deși îmi doresc sa scriu articole, creații, scenarii. În timpul cursurilor cu diferiți profesori am învățat cum să mă uit la un film privind prin alți ochi , de la autori, actori, scenariști, regizori pana la editori de imagini, sunete.

 Am putut petrece câteva clipe departe de ceea ce fac eu, am putut observa că nu este ușor să scrii un film, sa montezi, sa regizezi. Când am avut de făcut un reportaj sau un scenariu pe baza unui film și să vorbesc de față cu toată lumea, am simțit că locul meu este acolo, am simțit că cineva în sfârșit mă ascultă prin ceea ce compun, deși, sunt foarte timidă în fața publicului cu ei nu a fost așa . Mi-am dat seama că nu am irosit degeaba acea muncă , acei bani, deși nu m-am prezentat la admitere, poate viitorul îmi rezervă ceva bun, cu toate astea am ajuns la Facultatea de Științe Politice. Poate în sfârșit o să pot să arăt cine sunt eu și ce pot să fac.

Mulți prieteni apropiați m-au încurajat în legătură cu asta, am niște oameni minunați în jur, îi iubesc enorm pentru că mă sprijină și îmi  sunt alături, deși credeți-mă sunt o persoană destul de dificilă și foarte încăpățânată. Prin blogul meu voi încerca să  integrez și articole, poezii, scenarii fie de dragoste, prostii cum ar spune unii sau fie din viață. Anul ăsta simt că este al meu și chiar dacă nu o sa îmi meargă sau nu va fi așa cum mă aștept eu, nu o să mă opresc din scris.

P. S. : Orice este posibil dacă luptați, făceți-vă o carieră , ocupata-ți-vă puțin de voi, luptați pentru visul vostru, învățați pentru că eu nu prea am făcut-o la timp, recunosc și acum îmi este greu să o iau de la capăt, mai ales cu franceza, am fugit atât de mult de ea încât m-a ajuns din urmă până la facultate. Aveți încredere în voi, dacă m-as strădui mai tare aș reuși să o descifrez și dacă cu adevărat v-ați face timp pentru ceea ce contează și voi a-ți putea.Nu mai amânați, ceea ce vrei să realizezi mâine , poți realiza de azi.
                                                  Vă îmbrățișez!                                                                  😊


                   

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dragă 2022

  Dragă 2022, Ai fost un an al împlinirii, al cunoașterii, un an care mi-a dat oportunitatea spre noi reușite. Mi-ai dat șansa să scriu din nou și să-mi exprim sentimentele așa cum știu eu mai bine, pe foaie. Ai fost un an încărcat, plin cu emoții... Am învățat că timpul este scump, trece rapid și cu greu ne dăm seama ceea ce contează cu adevărat. Mi-am dat seama că toți suntem un model. Toți suntem diferiți, suflete cu energii diferite, dar în ciuda a tot, toți suntem egali, suntem lumină unii pentru alții. Fiecare se umple de lumina celuilalt. Am învățat să fiu puternică, mai puternică ca niciodată. Am pierdut oameni, dar am și câștigat suflete minunate lângă mine, care știu că-mi sunt alături indiferent de situație. Suflete pe care mă pot baza la bine, dar și la greu. Am avut un an plin de proiecte din care am învățat că nimic nu e imposibil atunci când îți dorești ceva cu adevărat. M-ai învățat că nu e rău să fii vulnerabil uneori. M-ai învățat că am un suflet bun care e o greu...

Doar o umbră!?

  -Sunt doar o umbră amenințătoare asupra pașilor tăi? Mă ascund de atâtea trăiri, de atâtea gânduri care mă atacă sărăcăcios. Tu nu mă asculți niciodată. Gândurile mele sunt haotice, mă îndeamnă la o cădere în gol.  -Simt că te rănesc, îți rănesc fiecare rămășiță, îmi zice pe un ton discret.  Stau în pat, parcă mai neliniștită, îmi arde fiecare parte din corp.  Dulapul parcă mă strânge. Sau oare este fereastra?  -Te-ai pierdut în vise?  -Poate în speranțe intense, ii spun. Aud un zgomot, aud o voce de nicăieri care mă urmărește din ziua în care am devenit o umbră. Oglinda mă sfâșie în bucăți de câte ori mă privesc în ea. Îmi place, poate îmi place să privesc această tăcere absurdă. -Eu cred că mă placi pe mine...  Zâmbesc. Cu un cot așezat pe pervazul geamului privesc oamenii.  -Nu, nu cred.. Un domn pe bicicletă îmi face cu mâna, oare mă cunoaște? Poate totuși nu sunt o umbră, nu sunt atât de străină. -Nu ai cum să nu vezi cât de minunată ești! ...

Simfonie prin ochii ei

Ochii ei erau ca două note pe portativ. Simfonia nu avea cum să fie neterminată. Erau frumoși, dar duri, atât de duri prin micile expresii pe care le înfățișa cu fiecare sunet parcurs. Erau un paradis, un paradis de neatins. Prin ochii ei puteai exprima adevărul, minciuna, tăcerea. Erai blocat, voiai să o citești, să o fredonezi, dar nu puteai, era mult prea greu de rezolvat. Fraza muzicală e una singură, se rostește și se cântă totul curgând lin prin fiecare notă. DO rințe pe care voiai să i le împlinești, dar niciodată nu puteai. RE cunoștință pentru fiecare privire aruncată în gol, simțită până în adâncul sufletului. MI racolul unui '' nu pot'' înghețat. FA scinația lucrurilor cuprinse parcă într-un joc de culori. SOL istă unică a simfoniei inimii. LA cătul vieții prins printre ghearele timpului. SI mplitatea strălucirii cu care putea exprima întreg cosmosul. DO ar ochii ei ce nu puteau fi confundați vreodată. ...