Treceți la conținutul principal

Te-am ars..

Te-am ars dulce amintire,
Am ars speranța,dorul și tot ce ne lega
Cândva te credeam iubire,
Acum îți pot spune doar "străine"...
Te-am ars cu zâmbetul pe buze,dar cu tristețe în ochi
Te-am ars cum arde lumânarea la căpătâiul unui mort,
Căci așa ai devenit pentru mine,of,suflet fără rost
Te-am sărutat încet pe frunte,
Să mai știi că dintre noi la răscruce ,un înger și un demon a mai rămas,
Cu fiecare urlet doar un foc mai putea ajuta
Acum te-am ars dulce chemare,
Te-am ars și ți-am uitat privirile...
Nu mai pierd lupte deșarte când tu deja te lupți în tine.
 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Dragă 2022

  Dragă 2022, Ai fost un an al împlinirii, al cunoașterii, un an care mi-a dat oportunitatea spre noi reușite. Mi-ai dat șansa să scriu din nou și să-mi exprim sentimentele așa cum știu eu mai bine, pe foaie. Ai fost un an încărcat, plin cu emoții... Am învățat că timpul este scump, trece rapid și cu greu ne dăm seama ceea ce contează cu adevărat. Mi-am dat seama că toți suntem un model. Toți suntem diferiți, suflete cu energii diferite, dar în ciuda a tot, toți suntem egali, suntem lumină unii pentru alții. Fiecare se umple de lumina celuilalt. Am învățat să fiu puternică, mai puternică ca niciodată. Am pierdut oameni, dar am și câștigat suflete minunate lângă mine, care știu că-mi sunt alături indiferent de situație. Suflete pe care mă pot baza la bine, dar și la greu. Am avut un an plin de proiecte din care am învățat că nimic nu e imposibil atunci când îți dorești ceva cu adevărat. M-ai învățat că nu e rău să fii vulnerabil uneori. M-ai învățat că am un suflet bun care e o greu...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Doar o umbră!?

  -Sunt doar o umbră amenințătoare asupra pașilor tăi? Mă ascund de atâtea trăiri, de atâtea gânduri care mă atacă sărăcăcios. Tu nu mă asculți niciodată. Gândurile mele sunt haotice, mă îndeamnă la o cădere în gol.  -Simt că te rănesc, îți rănesc fiecare rămășiță, îmi zice pe un ton discret.  Stau în pat, parcă mai neliniștită, îmi arde fiecare parte din corp.  Dulapul parcă mă strânge. Sau oare este fereastra?  -Te-ai pierdut în vise?  -Poate în speranțe intense, ii spun. Aud un zgomot, aud o voce de nicăieri care mă urmărește din ziua în care am devenit o umbră. Oglinda mă sfâșie în bucăți de câte ori mă privesc în ea. Îmi place, poate îmi place să privesc această tăcere absurdă. -Eu cred că mă placi pe mine...  Zâmbesc. Cu un cot așezat pe pervazul geamului privesc oamenii.  -Nu, nu cred.. Un domn pe bicicletă îmi face cu mâna, oare mă cunoaște? Poate totuși nu sunt o umbră, nu sunt atât de străină. -Nu ai cum să nu vezi cât de minunată ești! ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Simfonie prin ochii ei

Ochii ei erau ca două note pe portativ. Simfonia nu avea cum să fie neterminată. Erau frumoși, dar duri, atât de duri prin micile expresii pe care le înfățișa cu fiecare sunet parcurs. Erau un paradis, un paradis de neatins. Prin ochii ei puteai exprima adevărul, minciuna, tăcerea. Erai blocat, voiai să o citești, să o fredonezi, dar nu puteai, era mult prea greu de rezolvat. Fraza muzicală e una singură, se rostește și se cântă totul curgând lin prin fiecare notă. DO rințe pe care voiai să i le împlinești, dar niciodată nu puteai. RE cunoștință pentru fiecare privire aruncată în gol, simțită până în adâncul sufletului. MI racolul unui '' nu pot'' înghețat. FA scinația lucrurilor cuprinse parcă într-un joc de culori. SOL istă unică a simfoniei inimii. LA cătul vieții prins printre ghearele timpului. SI mplitatea strălucirii cu care putea exprima întreg cosmosul. DO ar ochii ei ce nu puteau fi confundați vreodată. ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe